6 decembrie

Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. [11] (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” [12]). Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie. [13]

În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii[14]. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane[15].

Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus.@wikipedia

hau bau

Royalty-free music for professional licensing

Royalty-free music for professional licensing

A fost Albert Einstein ateu?

A crezut Einstein intr-un Dumnezeu personal?

"Stiinta fara religie este patetica, religia fara stiinta este oarba." Albert Einstein

"Pozitia mea fata de Dumnezeu este cea a unui agnostic. Sunt convins ca o constiinta treaza, care acorda importanta principiilor morale pentru imbunatatirea si innobilarea vietii nu are nevoie de ideea unui datator de legi, in special a unuia care lucreaza pe principiul recompensarii si pedepsirii." Albert Einstein

Foarte multi oameni dezbat in continuare pe tema citatelor de mai sus. Unii spun ca el a crezut in Dumnezeu, altii ca a fost un agnostic, altii ca a fost ateu.

Einstein spunea foarte clar ca el nu credea intr-un Dumnezeu personal:

"A fost, bineinteles, o minciuna ceea ce ati citit despre convingerile mele religioase, o minciuna care este repetata in mod sistematic. Nu cred intr-un Dumnezeu personal si niciodata nu am negat acest lucru, ba chiar l-am exprimat foarte clar."

Nu Dumnezeului personal

Raspunsul facil si rapid este ca Einstein nu credea intr-un Dumnezeu personal. Este totusi interesant cum a ajuns la aceasta concluzie. In elaborarea teoriei relativitatii, Einstein a realizat ca ecuatiile il conduceau catre concluzia conforma careia universul are un inceput. Nu i-a placut aceasta idee, pentru ca el credea ca in acest caz ar trebui concluzionat ca universul a fost creat de Dumnezeu. Asa ca, a adaugat o constanta cosmologica ecuatiei, in incercarea de a scapa de problema inceputului. A spus ca a fost una dintre greselile majore ale vietii sale. Bineinteles, rezultatele lui Edwin Hubble au confirmat ca universul se extinde si ca a avut un inceput. Asa ca Einstein a devenit un deist - credea intr-un Dumnezeu creator impersonal:

"Cred in Dumnezeul lui Spinoza, care se descopera in armonia si ordinea existenta, nu intr-un Dumnezeu care se preocupa de soarta si actiunile fiintelor umane."

Totusi, se pare ca Einstein nu are ateu, din moment ce nu a fost multumit de faptul ca a fost folosit ca exemplu pentru aceasta "tabara":

"In lumina acestei armonii a cosmosului, pe care eu cu mintea mea limitata, o pot recunoaste, totusi exista oameni care spun ca nu exista Dumnezeu. Dar ceea ce ma supara este ca ei ma citeaza pentru a sustine astfel de puncte de vedere."

"Nu sunt ateist si nu cred ca ma pot numi panteist. Suntem in situatia unui copil care intra intr-o biblioteca uriasa plina cu carti in multe limbi. Copilul stie ca cineva a scris acele carti. Nu stie cum. Nu intelege limbile in care sunt scrise. Copilul poate doar sa banuiasca o misterioasa ordine in aranjamentul cartilor, dar nu stie care este aceasta. Aceasta, mi se pare mie, este atitudinea celui mai inteligent om fata de Dumnezeu."

De ce nu un Dumnezeu personal?

A doua parte a citatului ne dezvalui de ce Einstein respingea existenta unui Dumnezeu personal. Einstein privea designul remarcabil si ordinea desavarsita a cosmosului si nu putea sa le coreleze cu rau si suferinta pe care le observa in existenta umana. Cum putea un Dumnezeu atot-puternic sa permita existenta suferintei pe pamant?

Eroarea lui Einstein

Esecul lui Einstein in a intelege motivele lui Dumnezeu este rezultatul presupunerii, incorecte, conform careia Dumnezeu a intentionat sa creeze acest univers ca unul perfect. Einstein nu a putut trece de problemele morale care sunt prezente in universul nostru. El a presupus, ca majoritatea ateilor, ca un Dumnezeu personal ar crea numai un univers perfect din punct de vedere moral si fizic. Totusi, conform Crestinismului, scopul universului nu este de a fi perfect moral si fizic. El a fost creat pentru a oferi un loc in care creaturile spirituale sa poata alege sa il iubeasca sau sa il respinga pe Dumnezeu - sa traiasca pentru eternitate, alaturi de El, intr-un univers perfect, sau il respinga si sa traiasca departe de El o vesnicie. Nu ar fi posibil sa faci aceasta alegere intr-un univers in care toate alegerile morale sunt restrictionate numai la cele corecte. Aparent, Einstein, nu a constientizat ca nu poti alege intre bine si rau, daca raul nu ar exista. Este uimitor ca un om de o inteligenta remarcabila nu a realizat un principiu atat de simplu si logic. Totusi nu ar fi primul, fiecare dintre noi, in fiecare zi, isi da seama ca a ignorat un adevar evident si ca de multe ori a ales solutia complicata, in detrimentul celei simple.

Concluzie

In zilele noastre, cei care nu inteleg scopul existentei raului, resping atat ideea unui Dumnezeu personal, cat si ideea existentei unui Dumnezeu. Daca esti un agnostic sau ateu, scopul pe care ti-l sugerez este studierea si recunoasterea lucrurilor intelese de Einstein despre univers - designul sau inteligent presupune existenta unui Dumnezeu creator. Apoi, treceti peste viziunea lui Einstein asupra scopului universului si studiati logica explicatiei crestine, referitoare la scopul vietii umane si a prezentei raului in aceasta lume.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici

Despre Mos Craciun

Sfântul Nicolae din Myra reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit in secolul al patrulea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Antolia, fiind renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci, El a dăruit câte 100 de galbeni la trei fete sărace înainte de a se mărita pentru ca acestea să nu ajungă să se prostitueze.^[1] Moș Crăciun a fost asemănat cu Odin, un zeu important la popoarele germanice.^[1] În două cărți scrise în secolul XIII in Islanda, „Poetic Edda” și „Prose Edda”, acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanțe lungi, astfel fiind comparat cu renii lui Moș Crăciun.^[2] Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copii își umpleau încaltamintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora.^[3][4] Această practică a fost adusă în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII.^[5][6] Sinterklaas (versiunea olandeză a Sfântului Nicolae) era îmbrăcat cu haine bisericești și se urca pe acoperișurile caselor, trimițându-le acestora cadouri prin horn.^[4] În Marea Britanie, „Father Christmas” este datat din secolul XVII, personajul fiind un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde și guler de blană. Imaginea lui se regăsește în „fantoma Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens.^[4] Christkindlein a devenit popular în Europa în secolul XIX. El aducea cadouri în secret copiilor, având ca ajutor un pitic numit Pelznickel (osau Belsnickle).@wikipedia